Din culisele consumatorul român de media

Din culisele consumatorul român de media

Revoluţia din 1989 a fost primul eveniment al românilor ce a beneficiat de o mediatizare masivă şi în direct. După acel moment, comunicarea a descoperit noi orizonturi: mass-media s-a dezvoltat în toate elementele ei, s-a maturizat – încetul cu încetul şi a dirijat întreaga dezvoltare a societăţii.

Oamenii de presă cu melancolie îşi amintesc stângăcia şi candida siguranţă cu care “lansau” ştirile fără să le controleze, fără să le “dezbrace” de subiectivism, într-un extaz ce nu va mai fi, probabil, atins multă vreme de acum înainte.

Cel mai dezvoltat mediu de informare în România “trezită” la democraţie, a fost, fără îndoială, televiziunea. Neobişnuiţi cu programe de durate extinse, cu transmisiuni de pe posturi internaţionale, cu documentare care nu aveau nimic de a face cu propaganda, românii devin, curând, sclavii imaginii. Dimensiunea, unghiul şi tonul transmisiunilor de pe postul de televiziune este total schimbat. Apar noi seriale, noi emisiuni, noi oameni, şi, încetul cu încetul, pauzele publicitare.

Se pare că primul produs al “şcolii de publicitate” autohtone a fost reclama la calculatoarele “Felix”, care, deşi idioată şi absolut fără sens şi înţeles, ne-a dat speranţe. În câţiva ani am căpătat emisiuni specializate pe comunicare, am căpătat transmisiuni promoţionale, “sponsori” şi creatori de reclame. Sunt sigur că vă mai amintiţi un jargon ce a făcut furori: “Pepsi - Perfect pentru Familia Mea”, aşa cum la fel de bine digeram un alt spot ce intercala nu mai puţin celebrul serial Dallas “Titan Ice – Perfect pentru Familia Mea”

Deşi Europa Centrală şi de Est este o regiune relativ omogenă, fiecare ţară este unică în ceea ce priveşte modul de abordare a schimbărilor. Cu toate acestea, populaţia din această zonă poate fi împărţită, în funcţie de atitudine, în trei categorii: optimiştii, întreprinzătorii şi inadaptaţii

Românii fac parte din categoria optimiştilor, oamenii care cred că “soarele va străluci mereu”. Ei manifestă nevoia puternică de a fi fericiţi şi de a se bucura de viaţă. Optimiştii participă la cât mai multe petreceri şi îşi acordă prietenilor o mare parte a timpului lor liber. Optimiştii sunt înclinaţi să-şi speculeze la maximum potenţialul şi să iasă în evidenţă prin exprimarea individualităţii şi prin obţinerea succesului. Această categorie de oameni nu se teme de schimbare, dar nu este orientat spre acţiune precum întreprinzătorii. Ei manifestă o dorinţă puternică de a crede şi vor privi întodeauna partea bună a lucrurilor. Liderii de opinie tind să provină din această categorie, în care există o nevoie puternică de a ieşi în evidenţă. Cele mai mari procentaje de optimişti aparţin Poloniei, României, Germaniei şi Estoniei.

Întreprinzătorii sunt oamenii care “au ieşit din amorţire”. Acest grup este caracterizat de speranţă, de acceptarea schimbărilor, de încredere în viitor, de acţiune, de deschidere spre lume şi de o structură emoţională robustă. Sunt pragmatici şi chibzuiţi în adoptarea noilor produse -ei au nevoie să asocieze beneficii tangibile unei mărci sau articol. Cele mai mari procentaje de întreprinzători aparţin populaţiilor Cehiei, Slovaciei şi Ungariei.

Inadaptaţii sunt oamenii care se simt “înzăpeziţi”. Numai 14% dintre aceştia sunt mulţumiţi cu modul lor de viaţă, în general. Cei mai mulţi cred că viaţa, viitorul lor, merg înspre mai rău. Supravieţuirea de la o zi la alta este prblema fundamentală a indivizilor din această categorie. Cea mai mare parte dintre ei se bazează pe răsplătirea unor favoruri din trecut, le lipseşte stabilitatea financiară şi au puţină încredere sau deloc în capacitatea guvernului de a scoate ţara din criză. Majoritatea inadaptaţilor sunt din Rusia şi Ucraina.

Romulus Stoian