Reclama şi lumea modernă

Reclama şi lumea modernă

Reclama este apanajul lumii moderne industrializate. Şi esenţa sa – produsul, care pentru a putea fi vândut trebuie să aibă o denumire, un ambalaj, preţ şi un sistem de ditribuţie. Într-o economie naţională de succes promovarea vânzărilor depinde involuntar de reclamă. Astfel, ritmul populaţiei e menţinut constant, oamenii au locuri de muncă şi implicit putere de cumpărare, iar banii circulă liber. Când acest circuit se opreşte, apare recesiunea. În mod similar, ţările prospere sunt cele în care activitatea în domeniul reclamei îşi atinge scopul. Adică, veniturile sunt orientate către consumul produselor ce beneficiază de awareness şi unde se poate spune că sistemul permite externalizarea costurilor.

Recesiunea economică mondială din ultimii ani s-a făcut simţită şi în lumea publicităţii. Companiile multinaţionale, care până de curând îşi puteau permite sume generoase alocate publicităţii, au strâns cureaua, reducându-şi drastic bugetele. Fenomen resimţit de majoritatea agenţiilor de publicitate, care au fost nevoite la rândul lor să-şi reorganizeze departamentele şi, după caz, să-şi închidă birourile din anumite ţări.

Tramvaiul tras de cai, faima publicităţii britanice

În trecut, un proprietar de magazin sau prăvalie era de ajuns să atragă atenţia trecătorilor prezentându-şi produsele şi strigând în gura mare. În forma sa actuală, reclama a apărut mult mai târziu.

Primele forme de publicitate europeană sunt: firma hanului, stâlpul vopsit în dungi albe şi roşii de la prăvălia bărbierului, borcanul cu lichid colorat de la spiţerie sau roata de la atelierul rotarului. Simboluri care au supravieţuit, în unele cazuri, până în prezent.

Nevoia de reclamă a apărut odată cu expansiunea populaţiei şi dezvoltarea oraşelor, cu magazinele lor universale, cu producţia de masă în fabrici, cu şosele şi căi ferate pentru transportul mărfurilor şi cu ziarele populare în care se putea face reclamă.

Cantităţile mari de bunuri erau promovate prin reclame acelor persoane aflate la depărtare de locul de fabricaţie. Primele agenţii, adevăraţi brokeri de spaţiu publicitar, trimiteau prin poştă scrisori publicitare sau ziare de reclamă persoanelor instărite.

În secolul al XVII-lea, activitatea de reclamă a cunoscut în Marea Britanie o creştere semnficativă datorită apariţiei celebrelor cafenele londoneze. Localurile erau frecventate de persoane din lumea bună şi reprezentau spaţii ideale de „sampling” şi „marketing direct”. Tot în acea perioadă apar şi primele agenţii de publicitate. În 1800 se înfiinţează agenţia White’s, care urma să se ocupe de reclama pentru loteria guvernamentală britanică. Reynell and Son a fost o altă agenţie, fondată la Londra în 1812, ce vindea spaţii publicitare pe tramvaiele trase de cai.

Privind la ilustraţiile vechi ale tramvaielor cu cai din capitala britanică, vom vedea că ele purtau reclame pentru produse celebre astăzi. Dovadă reală a eficienţiei publicităţii. Primii clienţi de „outdoor media” ai tramvaielor cu cai erau companii precum: Cadbury, Beecham, Lever Brothers (în prezent, Unilever) şi Lipton.

Prin urmare, lumea modernă este dependentă de reclamă. Cu toate acestea, britanicii pretind că dispreţuiesc reclama şi se declară neinfluenţaţi de ea. Totuşi, casele lor sunt pline de produse promovate prin acest mod.

Concluzia unui studiu asupra consumatorilor este că „în general, există un nivel surprinzător de ridicat de neîncredere şi condamnare a reclamei.” Chiar dacă se afirmă că reclamele Tv prezintă o imagine neadevărată a produselor, acestea, totuşi, se cumpără.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că există trei mari categorii de consumatori: moraliştii (41%), persoane care consideră că reclamele influenţează nefast societatea, cei imuni la reclame (46%) şi entuziaştii (9%), care le acordă o importanţă deosebită.

 (articol publicat in revista Banat Business, Timişoara, 2000)

Romulus Stoian